Sofia Vicoveanca
Balada miresei părăsite
Introducere:
Un ținut de poveste.
Iubirea lui este de nestăpânit… singurătate, promisiuni… puritate și loialitate…
Eee… de-o fost frumos ori urâtu’,
Pulbiri s-o dus în vântu’.
Trădarea, dezamăgirea și frica de propriile sentimente, te înclină către cuvinte grele.
Așel și ne-o disparțât, sâ moarâ nespovidit,
Sâ n-aibă cui la cruși, niși la groapă șini-l plânji.
Peste ani, regretul intervine…
Doamni, Doamni nu ma bati
Bati vânt din rasaritu’
Badeai dus la târguitu’
Di șinși zâli no vinitu’.
Eee s-o dus ca să-mi ia mărjeli
Pintru druști florișeli
Ș-un tulpănel di matasâ
Cununa mea di mireasâ.
Am primit vorbă asarâ
Pe tri spiși di sacarâ
Sâ ma duc câ el sâ-nsoarâ.
Eee șâ eu-napoi i-am trimăsu’
Pi tri pai di ovăsu’
Sâ sa-nsoari sanatosu’
Câ n-am puteri di mărsu’.
Ne-o trimăs printr-un om bun
Vătăjăl cu băț dealunu’
Sâ ma duc ca sâ-l cununu’.
Eee badi cum te-aș cununa
Când am fost drăguța ta?
Cum sfântu’ sâ-mi și șinuțu’
Cân’ mulți ani mi-ai fost drăguțu’?
Eu, pi mama am întrebat
-Sâ ma duc la cununat?
-Draga mami fatâ bunâ,
Ti gătești fă-ti luminâ,
Duti, duti șâ-l cununâ.
-Nu știu mamâ, cununa-l-oi?
Mai digrabâ blastama-l-oi!
Repedi m-am îmbracatu’
Șâ m-am dus la cununatu’
Rămas bun când mi-am luatu’
Eu așa am cuvântatu’.
Așel și ne-o disparțât, sâ moară nespovidit,
Sâ n-aibă cui la cruși, niși la groapă șini-l plânji.
Șâ sâ dă-i Domnul Sfânt, sâ n-aibă loc pi pamânt
Niși țarânâ pi mormânt.
Eee sâ-mi trăiascâ șinuțu’
Sâ n-ajungâ la anu’.
Sâ-mi trăiascâ șî șina
Sâ n-apuce sâmbâta.
Rămâi șinuț sanatosu’
Ca un măr putregăiosu’.
