Anglia, la sfârșitul anilor ’30. Alice Wright, „neliniștită, sufocată de conveniente”, ia hotărârea impulsivă de a se căsători cu bogatul american Bennett van Cleve și de a-și lăsa casa și familia în urmă. Dar Baileyville, Kentucky, este un oraș insipid, în care lumea îi dezaprobă purtarea, soțul ei prefera munca în locul soției sale și este dominat de către tatăl său, așa că viața aici nu-i oferă aventura sau scăparea la care spera și după care tânjea.
Asta, până o întâlnește pe Margery O’Hare, fiica unui infractor celebru și a unei femei nonconformiste, pe care orașul o detestă și dorește să o uite mai degrabă decât să o ignore. Margery are misiunea de a împărtăși miracolul lecturii printre cei saraci și pierduți și are nevoie de ajutorul lui Alice.
Străbătând singure potecile pe sub cerul liber, prin păduri, în sălbăticia muntelui, Alice, Margery si colegele lor descoperă libertatea, prietenia și un mod de viață care li se potrivește. Dar când Baileyville se va întoarce împotriva lor, va fi suficientă încrederea lor una în cealaltă și puterea cuvântului scris pentru a le salva?
Inspirat dintr-o remarcabilă poveste adevarata, „Darul stelelor” prezintă cinci femei incredibile, curajoase și puternice, care ies din tipare și din anonimat într-o perioadă în care femeile nu prea aveau multe drepturi.
„… ea înțelege adevărul, valabil pentru ea și pentru toate femeile din partea locului – nu contează cât de inteligentă, cât de isteață și cât de descurcăreață ești, fiindcă poți fi învinsă oricând de un prost înarmat.”
„Cândva, mătușa ei favorită îi spusese că modul cel mai bun de a trece prin viață era să nu despici firul în patru.”
„Asta nu pricep oamenii captivi în orașele lor zgomotoase și pline de fum, înghesuiți în casele lor ca niște cutiuțe. Aici, sus, poți să respiri. Nu auzi cleveteala nesfârșită a orașului. Nimeni nu se uită la tine, cu excepția lui Dumnezeu. Ești doar tu cu copacii, păsările, râul, cerul și libertatea… Să fii pe munte… e benefic pentru suflet.”
„Viața-i complicată. Ăsta e motivul pentru care să găsești un strop de bucurie atunci când poți este foarte important.”
„Știi care este cel mai rău lucru când te lovește un bărbat? rosti Margery în cele din urmă. Nu e durerea fizică, ci faptul că, în momentul acela, realizezi ce înseamnă să fii femeie. Că nu contează cât de inteligentă ești, că raționezi mult mai corect, că pur și simplu ești mult mai bună decât ei. Acela este momentul în care îți dai seama că ei îți pot închide gura cu un pumn. Și cu asta, basta!”
„Întotdeauna blândețea astea cea care îți pune capac.”
„Dacă bați un cal, îl poți face să ți se supună. Dar nu va uita niciodată. Și e al naibii de sigur că nu va ține niciodată la tine. Și atunci, dacă nu i-aș fi făcut asta unui cal, nu am înțeles niciodată de ce ar fi trebuit să i-o fac unei ființe omenești, egala mea pe pământul lui Dumnezeu. Persoanei pe care o iubeam.”
„Preț de un moment apăru din nou bizara speranță, irepresibilă ca un mugur de primăvară, că, măcar în ceasul al doisprezecelea, o va lua în brațe și îi va jura cu nu putea trăi fără ea, că totul era o greșeală oribilă și că aveau să fie împreună, așa cum îi promisese. Era credința gravată adânc în ea că pentru fiecare poveste de dragoste există posibilitatea unui sfârșit fericit.”
