Fragment dintr-o viitoare carte a mea ❤. Sper să vă placă!
P. S. : Aștept critici, dar sper să fie constructive ! :))

Andreea Sandra

” Clipe de neliniște, de angoasă, într-o zi mohorâtă de toamnă. E o zi ca oricare alta, o zi obișnuită din șirul lung și monoton de zile obișnuite prin care trece ea, Sarah. Cu o cană de ceai aburindă cu arome exotice în mâna stângă și cu un pix în mână dreaptă, sta în dreptul geamului de la bucătărie pe un scaun nu foarte confortabil și privea în gol. În fața geamului se află un cireș îmbătrânit de vreme și de ploile mohorâte din ultimul timp. Dar nu numai cireșul și vremea sunt mohorâte, Sarah e la fel, de parcă vremea și starea pe care o provoacă această vreme nesfârșit de tristă și monotonă s-a transpus în sufeltul Sarei.

Și pare că, odată ce sufletul e mohorât, si față Sarei devine mohorâtă, parcă îmbătrânește cu fiecare minut ce și-l petrece în singurătatea casei în care locuiește. Și poate că dacă ar recunoaște că nu e bine, poate că dacă ar recunoaște că suferă de singuratate și ar accepta ajutorul celor din jur, ar trece mai ușor peste drama ei. Dar nu vrea să vadă și să audă pe nimeni. S-a închis în casă la fel cum s-a închis în sine și suferă singură, atât pentru ultima dezamăgire, cât și de singurătate. Parcă se torturează singură, parcă se autopedepseşte, de parcă faptul că a fost trădată nu e de ajuns, de parcă faptul că omul pe care a început să-l iubească a lăsat-o fără motiv când i-a fost lumea mai dragă nu o face să sufere destul, simte nevoia de mai multă suferință, de mai multă durere, și astfel se pedepsește singură, izolându-se de lume și de ea însăși, parcă nemaivoind să trăiască.

Privește pe geam, în gol, ilustrându-i-se de fapt în minte toate momentele petrecute cu el. N-au fost mult timp împreună, poate chiar a fost cea mai scurtă relație a ei de până la el, dar cu siguranță a fost cea mai intensă. Edward a făcut-o să se simtă cum n-a reușit nimeni niciodată să o facă. În acele puține dar intense clipe petrecute împreună, ea s-a bucurat de toată atenția și răsfățul pe care i le-a oferit vreodată un bărbat, și se simțea atât de bine, de protejată și de fericită în brațele lui, că nu şi-ar mai fi dorit altceva de la viață. Ar fi vrut ca timpul să se oprească în loc atunci când se afla în brațele lui, învelită cu o pătură albă blănoasă şi având în picioare şosetele lui pufoase, cu o cană de vin fiert în mână, privind focul din șemineu și desene la televizor, știind că în cuptor se coace mâncarea pe care își propusese să o gătească ea, dar a gătit-o Edward, lăsând-o pe ea să se bucure de atmosfera îmbietoare și de focul din șemineu, pe care îl privea neîntrerupt. Ar fi vrut să aibă un buton și să poată pune STOP atunci, să se oprească în loc timpul și să trăiască acele clipe până la sfârșitul vieții ei, sau a lui.

Privea focul neîncetat. La un moment dat a oprit televizorul, parcă voind să nu o distragă nimic de la a privi focul neîncetat, punând totuși muzică pe fundal, un jazz relaxant, și continuând să se uite la foc, de parcă acesta o hipnotiza, dorind să-i transmită ceva, să o avertizeze de ceea ce urma să se întâmple, ea neputând înțelege cele transmise de flacăra roşiatică din șemineu. Văzând ca Sarah privea nemișcată focul, Edward o strigă ca să-i capete atenția. În momentul acela Sarah se trezi ca din vis, parcă trecând dintr-un plan fantastic în cel real. Se uită la Edward, îl vede prin geamul de sticlă ce separă livingul în care se afla ea și lumea ei fantastică de bucătăria în care se afla el, stând la masă cu țigară în mână și paharul de vin alb demi-sec în față. Parcă geamul de sticlă e portalul ce separă lumea ei fantastică de realitatea în care trăia el. Atunci își face curaj și se ridică de pe canapea, așează cu grijă cana de vin fiert pe masa din sufragerie și se îndreaptă către el, neștiind nici măcar ea de ce face asta. Trecând de peretele de sticlă ce separă cele două camere ale casei lui Edward, parcă uită că acum un minut focul încerca să o avertizeze de ceva, și se îndreaptă cu pași grăbiți spre el, strângându-l în brațe și sărutându-l cu foc, de data asta nemaiținând cont de faptul că ea nu suportă mirosul de țigară. În momentul ăla a contat doar faptul că îl ținea în brațe și se simțea al naibii de bine acolo. ”

To be continued…

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: