Sylvia June Day (născută la 11 martie 1973) este o scriitoare japoneză americană. De asemenea, scrie sub pseudonimele SJ Day și Livia Dare. Ea este autorul numărul unu cu bestselleruri în 29 de țări, printre care binecunoascuta serie Crossfire.
Aripi de brumă este una dintre cele mai recente publicatii ale ei și se încadrează în caterogia romanelor de dragoste.
Teagan Ransom nu și-ar fi imaginat mai demult că o să ajung aici. Dar acum se simte bine. Adoră casa în care locuiește și pe care a renovat-o, îi place să-și petrec timpul printre prieteni dragi și are o slujbă care îmi aduce împlinire. Reușește să-și accepte trecutul, după o relație și un divorț neplăcut, și să pună cărămizile unei noi vieți.
Și-apoi se mută Garrett Frost chiar lângă ea.
E încăpățânat și obraznic, o adevărată forță a naturii care îi dă peste cap ordinea de zi cu zi. Teagan recunoște fantomele care îl bântuie, tortura care îl determină să meargă înainte. Prezența lui Garrett ar fi oricum riscantă, dar când e rănit, este și mai periculos. Îi e teamă că este prea fragilă pentru furtuna care îi răvășește sufletul, prea delicată ca să suporte durerea care îl învăluie. Dar el e prea hotărât, iar tentația mult prea mare.
Frumoasa doctoriță cu greu poate rezista atracției sale, dar poate ea chiar să aibă încredere în el?
Uneori, speranța zboară chiar și cu aripile acoperite de brumă.
„Cu toții purtăm o armură de un fel sau altul. A mea este reinventarea.”
„În ultimul an am învățat un lucru: să accept lucrurile pe care nu le pot schimba. O sarcină dificilă pentru o obsedată de control cum sunt eu.”
„Un dig rezistă doar dacă nu are fisuri.”
„Mințile creative sunt deseori prea intuitive, pentru binele lor.”
„Pentru prima oară nu sunt de partea vulturului. Știu exact ce părere au ciorile despre intrus.
Dincolo de furie, însă, simt o dezamăgire cruntă. E îngrozitor să speri că ceva sau cineva ar fi mai bun decât e de fapt. A fost o tortură brutal de eficientă: să scoți pe cineva din cușca în care zace însingurat, iar apoi să trântești ușa cu putere, închizând-o la loc.
Indiferent că-i vorba de răutate intenționată sau pur și simplu de nepăsare – tot cruzime este.”
„Unele lucruri se aranjează de la sine atunci când le lași să fie așa cum sunt.”
„Tristețea e ceva ce oamenii normali simt atunci când vine vorba despre o întreagă paletă de emoții. Pentru mine, ea e precum o crăpătură care se lărgește până devine un abis. Iar abisul mă înghite cu totul, și am nevoie de zile-n șir ca să ies din el.”
„ … eu sunt genul de tip căruia i se pare că expediția în sine merită mai multă osteneală decât comoara. Cea dintâi poate dura la nesfârșit; cealaltă reprezintă capătul drumului.”
… nu mi-a murit nici măcar un animal de companie. Părinții, bunicii, frații și surorile […] sunt în viață și o duc bine-mersi.ce știu eu despre ce înseamnă să pierzi pe cineva drag?
Uneori, oamenii dăruiesc ceea ce pot ei dărui, și e important să ținem seama de asta, chiar dacă darul acela nu-i lucrul de care avem nevoie.
După ce mi-a venit mintea la cap, mi-am dat seama că atunci când nu ești fericit, răspunsul nu e să renunți, ci să te străduiești mai tare.
