„A ta – nici lună, nici stea”

sus pe cer și printre stele, se-auzeau șoapte-ntre ele
despre-o fată preafrumoasă, cu un nume de crăiasă
și-și șopteau, erau geloase
că nu-s ele mai frumoase
decât tine inger sfânt,o minune pe pământ.
una dintre ele spune,cu asprime, cu rușine:
-de ce ochii ei lucesc și nu pot să îi privesc?
alta și mai furioasă:
-de ce-i ea și mai frumoasă decât mine?
că sunt stea fermecătoare
mai frumoasă ca oricare!
dintre nori luna apare
și un glas se-aude-n zare:
-„nu-i nici cerul, nici lumina mai frumoasă ca Alina!
printre nori îi mai văd chipul, de-ar oprii ingerii timpul
ochii să îi mai privesc, frumusețea-i s-o doresc
și m-aș face fulg de nea, să cobor din cer spre ea
să-i simt pielea, s-o iubesc…
al vântului adiere eu m-aș face cu plăcere
ca să-i mângâi chipul blând, vorbe dulci să-i spun în gând!

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: