Situat în județul Timiș, satul ascuns între dealuri este unul extrem de pitoresc, iar în ultimii ani a început să atragă tot mai mulți vizitatori curioși să vadă cu ochii lor localitatea.
Charlottenburg, cunoscut și ca Șarlota, este un sat micuț, cu numai 124 de locuitori.
Satul a fost construit în plan circular, cu diametrul interior de 210 m.
Se remarcă prin faptul că este singurul sat construit în formă de cerc din Banat. Din acest motiv întreaga localitate a fost declarată monument istoric de către Ministerul Culturii și Cultelor.
Din istoria satului!
Satul Charlottenburg are o istorie foarte interesantă. Localitatea a fost înființată în anul 1771, în timpul celui de-al doilea val de colonizări germane, perioadă în care în fruntea Imperiului Habsburgic se afla împărăteasa Maria Tereza.
Cu câteva decenii înainte, în anul 1718, Imperiul Otoman pierduse Banatul în favoarea Imperiului Habsburgic. Pentru a-și întări stăpânirea în zonă, austriecii au colonizat în această regiune emigranți germani, în trei perioade numite „convoaiele șvabilor”.
Așezarea a fost întemeiată cu 32 de familii (171 persoane) provenite din zona Trento (actualmente în regiunea Trentino-Tirolul de Sud, aflată astăzi în Italia), Lorena și Baden-Württemberg.
Locuitorii din Charlottenburg erau de confesiune romano-catolică și vorbeau un dialect renan-palatinat dur.
Majoritatea coloniștilor din ”convoaiele șvabilor” proveneau din mediul rural, erau fii de familii sărace de țărani, care nu aveau mari șanse de succes în țara lor de baștină.
În timpul împărătestei Maria Tereza, coloniștii au primit sprijin financiar și scutiri de impozite pe termen lung. Ajutoarele finaciare erau mai mari pentru perechile căsătorite, pentru a descuraja emigrarea bărbaților necăsătoriți, care nu ar fi găsit destule femei tinere cu care să-și creeze o căsnicie.
Mulți meșteșugari, inclusiv învățătorii și medicii, erau ajutați financiar să se dezvolte în noile teritorii.
La mijlocul secolului al IX-lea (1848), Charlottenburg își dublase populația, ajungând la 362 de persoane. Datele din anul 1880 arată că în sat trăiau 298 de locuitori, dintre care 234 erau germani, 32 – maghiari și tot atâția români.
Încet-încet etnicii germani și maghiari au dispărut aproape în totalitate, satul numărând în prezent în jur de 100 de locuitori în majoritate de etnie română.
Monumet istoric
Astăzi, Charlottenburg este declarat monument istoric de către Ministerul Culturii. Această așezare neobișnuită, ascunsă între dealuri acoperite cu păduri și pășuni, a devenit o destinație din ce în ce mai căutată de turiștii curioși să vadă singurul sat perfect rotund din România.
Biserica din sat
În mijlocul satului se înalță mândră biserica greco – catolică a satului Șarlota. Aceasta a fost ridicată de către familia Sina de Hodos et Kizdia în anul 1876. De curând, datorită fondurilor donate de unii enoriași din Germania, biserica a fost reparată și este în stare de funcționare. Deși este o biserică catolică, la slujbe vin preoți și enoriași ortocși.
Momente importante din istoria satului Charlottenburg:
* 1875-1876: O familie nobiliară construiește în sat o biserică închinată Sfintei Treimi
* 1895-1896: Este construită gara din apropierea satului, la 2 kilometri distanță de localitate
* 1896: Este construită școala din sat. Până atunci, copiii învățau într-o cameră din casa de la nr. 57
* 14 ianuarie 1945: 43 de bărbați și femei au fost deportați în Rusia. Au fost trimiși la muncă silnică, iar 6 dintre ei nu s-au mai întors acasă
* 1946: Are loc naționalizarea terenurilor din sat
* 1964: Satul este electrificat
Domeniul de vânătoare
După anul 1780, când Banatul a fost cedat Ungariei, satul a fost vândut și cumpărat de nobilii maghiari în repetate rânduri. Unul dintre aceștia, contele Siegfried Graf von Wimpffen, a înființat la Charlottenburg un renumit fond de vânătoare care s-a păstrat până în zilele noastre.
Fiind un vânător pasionat, contele a construit mai întâi o casă de vânătoare în anul 1890. Ulterior, el a transformat pădurea localității într-un parc de vânătoare cu o suprafață de 18 h. Până în anul 1904, suprafața domeniului crescuse la nu mai puțin de 1200 h.
Pentru popularea parcului, primii cerbi lopătari au fost aduși din Serbia. Efectivele fiind suplimentate cu animale aduse din Boemia. În anul 1935 efectivul total se estima la circa 600-700 de exemplare, crescând temporar până la 1200 de exemplare în anul 1970.
După Primul Război Mondial, posesiunile contelul von Wimpffen au trecut în proprietatea Casei Regale a României. Până în 1948 când au fost preluate de comuniști care au păstrat totuși destinația fondului de vânătoare.
Atracție pentru turiști
În zilele noastre, atrași de posibilitatea unor câștiguri mai mari, unii locuitori ai satului și-au transformat casele în mici pensiuni. Acestia le pun la dispoziția turiștilor ce ajung în sat. Bucuria turiștilor este cu atât mai mare cu cât decorul caselor este mai simplu. Totul este autentic astfel încât turiștii pot trăi măcar pentru o zi asemeni coloniștilor germani de altădată.
Observând potențialul zonei, în apropierea satului Șarlota, Direcția Silvică Timiș a investit fonduri în construirea un complex de vânătoare. Investiția inițială ce a constat în 100 de hectare de teren și cumpărarea a 30 de mufoni (oi sălbatice) din Ungaria a atras după sine rezultate mai mult decât profitabile. Mufonii s-au înmulțit, iar pasionații de vânătoare nu au încetat să apară, fiind dispuși să plătească taxe destul de mari.
În ciuda aspectului comercial și a modernizării caselor, satul Șarlota sau Charlottenburg din Timiș, Banat își păstrează farmecul și autenticitatea, rămânân un loc unic în România.
