Unghia se formează de la rădăcină. Ea se întărește prin așa numitul proces de cheratinizare.
Ceea ce vedem la suprafață este partea dură formată din trei straturi de cheratină. Cheratina îi conferă unghiei duritate astfel protejând extremitatea degetelor. Forma acesteia este o lamă semidură, cornoasă care se formează din celulele epidermei, ușor convexă, a cărei parte vizibilă este netedă și lucioasă.
Unghia este formată din mai multe straturi precum: matrice, cuticulă(eponichium), peronichium, patul unghial, hiponichium, limb si lunulă. Fiecare din aceste straturi iși are rolul lor în protejarea degetelor și ajută la prinderea obiectelor de dimensiuni mici.
Formarea unghiei
- matricea(radacina) – este invelișul viu al unghiei care se află la baza acesteia și care produce cheratină. Atunci când matricea este afectată , leziunea antrenează o deformare sau o neregularitate a unghiei.
- cuticula (eponichiumul) – este un pliu de piele care acoperă matricea unghiei.
- peronichiumul – este pielea care acoperă părțile laterale ale unghiei, cea care de multe ori se usucă și se intărește.
- patul unghial – desemnează prelungirea rădăcinei și întreaga parte situată sub unghie. Este format din numeroase striații mici care susțin lama cornoasă.
- hiponichiumul – reprezintă prelungirea anterioară a patului unghial.
- limbul – este unghia propriu-zisă, partea dură formată din cheratină. Complet lipsit de melanină, el este transparent și permite observarea vaselor situate sub patul unghial pe care se sprijină, de unde și aspectul său cu tentă spre roz. Este format din celule albuminoide care nu conțin nici sânge și nici celule nervoase și provin din rădăcina unghiei.
- lunula(semiluna) – este pata de formă circulară situată la baza limbului. Ea este mult mai pronunțată pe police/haluce decât pe celelalte unghii ale celorlalte degete. Ea apare ca urmare a unei încetiniri în formarea lamelor de cheratină și constituie partea cea mai densă a unghiei. A căpătat numele datorită formei sale.
