Deochi sau prea multă oboseală acumulată!?

Bebelina a avut un moment de maximă agitație si foarte mult mult plâns. Indiferent ce făceam, bebe plângea de nu mai putea, era roșie și lacrimile șiroaie. A fost o zi normală, ne-am plimbat, am păpat, am făcut cumpărături și am fost la spațiul de joacă, unde am stat mai puțin de jumătate de oră. Copii mulți, multă gălăgie, oameni mulți și zâmbete. Bebelina a dat semne de somn înainte de a merge la spațiul de joacă, dar m-am gândit că un sfert de oră de oboselă în plus, o va face să doarmă mai bine și mai mult.

Am ajuns acasă înainte de ora două, i-am dat prânzul și am pus-o în patuț, cu speranța că va adormi. Mi-am văzut de treburi liniștită. A trecut jumătate de oră. A trecut o oră și… bebelina nu mai adormea. Am stins televizorul, bebelina nimic. Ok, obișnuită să adoarmă cu mine, am spus că trebuie să stau cu ea și am luat-o în pat. Nimic. A început să îmi explice pe limba ei că de fapt unu și cu unu fac mai mulți, iar mami a îceput să certe bebelina căci trebuie să doarmă.

S-a încins o adevărată bătălie, bebe început a plânge, mami pierdut răbdarea.
Bebe plângea, mami certa pe bebe. La un moment dat am pus-o înapoi în pătuț. A fost cea mai proastă decizie, bebelina a început să plângă fără să mai respire, țipa de acum, ăsta nu se putea numi plâns. Mă gândesc eu așa: bebe este foarte obosit, era de acum spre ora patru, trebuia să doarmă lejer de vreo două ore și din cauza oboseli nu poate adormi, prințesa cu ochii roșii și încețoșați care îi cădeau în gură voia joacă. Dacă e așa ia treci tu din nou în pătuț. Și mai rău am făcut. A început din nou sirena, dar de data asta cu mai multa forță. Și mă uitam la bebe și bebe plângea, și încercam să o legăn, și să o plimb și… nu știam ce să îi mai fac.

Îmi trece prin gând că poate a deocheat-o careva azi, noaaaah… cum să deochi pe cineva doar uitându-te la el??? Nu credeam pe deplin toate poveștile sau întâmplările auzite, și dacă o fi așa, de descântat oricum nu știu, deci, iese din discuție descântecul.
O legăn pe bebe, o sucesc, o învârtesc, răbdare nu mai aveam de loc și mi-am zis… trebuie să fac ceva să nu mai plângă.Am pus-o pe bebelină pe pernă, i-am făcut cruciță de trei ori, am spus rugăciunea Tatăl nostru de trei ori, și ca prin miracol în două minute bebelina mea a încetat să mai plângă și a adormit oftând din când în când. Mi s-a rupt inima când am privit-o adormind, iar chipul ei ilustra inocența si frumusețea pură.

Ciudat este faptul că atunci când am început să spun rugaciunea, am avut o siguranță deplină că bebe se va liniști și va adormi, iar eu nu sunt o persoană foarte credincioasă. De acea înclin să cred că întâmplarea de astăzi s-a datorat oboselii.

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: